De ce te-oi fi iubit ,fata cu ochi albastri
De ce sufletul meu o fi necajit dupa glasul tau duios
Parca ai atite cite le au si alte femei
Dar totusi imi sunt mai scumpi decit orice
Ochii tai
Poate ca de cind te-am cunoscut
Ti-am suspinat numele prin somn
De mii de ori
fara sa-mi dau seama
Repetam adesea
De tine ,doar de tine
mi-este cupa dorului plina
lasa-ma s-o beau la umbra unui nuc
si sa-ti zic in soapta
Marioara,mi-ai umplut viata de lumina.
Cum raurile-si lasa vatra pentru a se scurge in mare
Asemeni lor curg gindurile mele
care te cauta cind nu imi esti aproape
Nu mai sunt stinca,
curg din inaltime
catre vai
pentru a gasi
racoarea trupului tau
Parca de-o vesnicie te-am asteptat
sa apari si zimbetul tau senin
sa-mi vindece durerea ratacirilor
Iar acum de te-am gasit.
simt cum ma transform in aburi
si mai usori decit vazduhul
ne inaltam rupindu-ne de timp.
Foarte emotional..o fi foarte norocoasa fata la care i-ai dedicat acest poem
RăspundețiȘtergere