Însemnări universitare din toamna+iarna anului 2009

Oameni,oameni diferiţi  poţi întîlni la facultate....
Unii harnici,inzestraţi cu har şi talentaţi ...dar  şi o categorie aparte-cei care au fericita ocazie de a-şi greşi specialitatea..

**********
E greu sa iubeşti pe cineva mai presus decît propriile principii,mai ales cînd eşti convins  in aceste.
Din rodul acestei dificultăţi  am fost pierdut şi eu intr-una din zile.
**********
Într-o relaţie nouă,a-ţi asuma  opinii precum : "Nu e nimic serios" sau "Nu merită eforturi" este  una din cele mai grave erori.Or aceasta înseamnă din start a  diminua  si devaloriza legătura  nou stabilită şi  a-i da şanse minime la viaţă.
**********
Ştiu ca nu ne este dat să ne înţelegem,chiar de vorbim aceeaşi limbă  şi ne pare că ne cunoaştem de-o viaţă.
Iubirea ne este dată pentru a iubi şi nicidecum pentru a înţelege,exact aşa cum pasiunea creatorului pentru creaţia sa eclipsează mesajul celei din urmă.
Dar oare de ce există această asincronizare între noi? Nu pentru gelozie si infidelitate,ci pentru că urim ceea ce ne-a facut sa ne iubim: unicitatea celuilalt,parearea sa,gindul diferit a tras o margine intre noi si ne-a separat...
Acum stiu cum e sa urăşti iubind ceea ce ai indrăgit cîndva...

*dedicate domnisoarei A.T.*

Ce bine ca te-am cunoscut
Atunci cind culorile
Pareau palide,sterse
Cind lumina nu imi mai bucura
ochii orbindu-ma

Ai aparut Tu
O chip divin in fata mea
Tu zimbet,tu privire inocenta
Intruchiparea gratiei si bucuriei
Cum de-ai ratacit
In mrejele mele ....
************************


Oceane necercetate sunt ochii tăi
în care mă pierd
Ca în abis
Ades căutindu-ţi privirea
Cu ochi-mi

Sunt atit de adinci
si amăgitoare
Apele lor
Încît mă întreb :
Ce-ar putea ascunde ??

De-aş coborî  în adînc
Mă tem că n-aş fi
În stare
Să dau de vreun capăt
Şi m-ar înghiţi atunce'
Gîndurile tale

Iară dacă
Naufragiat voi fi
Şi aruncat pe ţărm
M-oi intreba
Pe care uscat mă aflu ??

Unde sunt toate?
Cum de încap
intr-o simplă privire?

Iubit-o, ţine-mă strîns
De mînă;
mi-e teamă  să nu mă inec
In privirea ta

De l'amor

Fiecare dintre noi ,conştient sau involuntar, se raportează pe sine la acest  pare-se tranzitoriu fenomen al generaţiilor  şi definit drept apogeu în relaţiile inter-umane.Pe o ierarhie a  relaţiilor,dacă aceasta ar fi întru câtva posibilă,Dragostea triumfă de-asupra tuturor forme printr-o complexitate  net superioară lor,printr-o angajare binară  a indivizilor nemaiîntîlnită  pe poziţiile inferioare,angajare care  animează la maxim  cei doi pioni surprinşi  în centrul ei .
 "Mînaţi"  astfel de fiorul dragostei supra-punem  aspiraţiile noastre,prindem altitudine vitală...
Un realmente îndrăgostit îşi deschide  porii sensibilităţii  la maxim pentru  a îngloba  orice fărîmă  a prezenţei iubite ,dar în acelaşi timp îşi pune sufletul in frămîntare,trăieşte o feierie a sentimentului.Prin urmare cei în care  nu se observă agitaţia   sufletească iubesc superficial ,sau,se prea poate ,nu iubesc deloc,înşelîndu-şi simţirile.
 Marea nedumerirea pentru mine era însă,recent,cînd am descoperit undeva pe un forum că dragostea adevărată nu există,o fi ingropată ea demult si zace sub tone de marmura rece....pentru că ,chipurile în locul ei trăim cu fantome,cu plăzmuiri năstruşnice ale noastre pe care ni le punem drept icoane... .
M-a frapat nu categorismul acestor personaje odioase,ci mai mult  nebunia cu care işi sărbătoreau triumful asupra  unui lucru pe care nici măcar nu l-au cunoscut vreodat. Or de fapt acestia neagă existenţa ei,din simplul motiv că nu o cunosc.Ei bine,poţi sa negi ca legile fizicii spre exemplu nu există doar din simplul motiv că nu îţi sunt cunoscute ???  Cu atît mai mult nu poţi sa spui  despre ceva ca e inexistent doar pentru ca ai trăit aşa ceva.
 N-o fi existând ea .... pentru ei .....

Sans Nom

Floare de iasomie
Nu leac mi-ai fost,
Ci boala
Atunci cind am iubit.
Ma simteam mai tinar
Decit cel nou-nascut.
Ma umplea atita fericire
Incit nu simteam
Ca in adinc
Se aprinde despartirea
Stiu:cei ce s-au intilnit
In una
Cindva va trebui
Sa se desparta.
E asa cum apele
S-au despartit de uscat.
Trebuia sa ne pierdem acum
Ca sa ne fi cunoscut cindva.
Floare de iasomie
Tu amintesti
De clipa cind eram fericit
Si tinar.. atit de tinar

Bacul nostru cel de toate zilele

Dupa cum ne-am si deprins,la fiecare sfirsit de an scolar ,se evidentiază şi o perioadă cu largi "tradiţii" pe plaiul nostru mioritic- Bacalaureatul. Dincolo de stresul cel trăit in toate aceste zile de liceeni,de cumătrism, de şpagă şi pile, se observă  lesne cit e de şubredă situaţia in sistemul de învăţămînt preuniversitar. Şi cind te gîndeşti ca toate aceste fenomene au devenit deja o tradiţie agreată cumva de majoritatea cetăţenilor, nu e posibil sa nu te intrebi in sensul invers,hamletian : e posibil oare să mai existe ceva (ne)putred în ţara asta?-Sau e totul deja în stare avansată de dezagregare şi nu există soluţii?
 Spre marele meu regret sunt tot mai puţini liceenii care au curajul sa scrie de unul singur,fără sprijin exterior.
Şi sunt tot mai mulţi profesionişti in electronice,în pas cu ultimele tendinţe în lumea businessului " util",care se avîntă chiar să ajungă pe o treaptă mai inaltă decit cei ce-şi dau cu adevărat silinţa.
Se bucură totuşi moldovenii că prostia si cumătrismul îi umple pină mai sus de urechi,or principalul e să reuşeşti.
Scopul scuză mijloacele-da sau ba?