Pasii profetului.Partea III

Vezi trandafirul inflorit ce raspindeste aroma placuta?....vor trece zile si petalele i se vor ofili,aroma i se va stinge si nu va mai putea inghimpa.caci ghimpii i s-or pierde.Ce va ramine atunci din el??
  Si-a trait insa putinul timp in glorie,in floare..iar tu...iar tu poti sa apuci sfirsitul fara sa infloresti macar....ce jalnica faptura mai esti totusi,omule.
  Asa se trec toti si toate in asta lume cum se succed sunetele pentru a face auzit cuvintul...iar eu..te chem sa fii..sa-ti cistigi gloria,poate chiar nemurirea prin ce vei face.
 Care-i nebunia ce te poate salva??- e avintul la care te chem,sa pui  ostire linga ostire si sa supui aceasta lume cu armele gindirii tale..
S-o faci cenusa,s-o treci  prin neant,reconstituind-o apoi in cugetul tau....Astfel vei descoperi coarda acestei lumi,efemeritatea ei si slabiciunile firii tale...
Sa imbraci armura si iei palosul,saruta-ti nevasta si copii si pleaca in lumea mare pentru a te razboi cu necunoscutul..pleaca sa cucerest cunoscind tarimuri noi.
Dar mai intai, fa un popas in biserica,inchina-te celui cu adevarat Puternic si-i cere tarie sa-ti dea,caci vei avea cale lunga sa faci si grele multe sa le birui,grele mai mult izvorite din tine decit din afara ta,ca e mai grea lupta cu cele nevazute  si mai dreapta.
 Si astfel cerind...sa-ti continui drumul catre glorie..

Pasii profetului.Partea II

Desi sunt vulnerabil fata de cele  trecatoare in om,iubesc pe cei care stiu sa straluceasca in nebunia lor,caci asta e vremea lor de glorie ce-i face sa simta aproape nemurirea...patima cu care traiesc ei aprinsi..taria cu care-si  supun fiarele din ei si le reduc la tacere strigind intr-un glas catre moarte :Tu doar sfirsit esti si teama pentru cei muritori,iar pentru mine- doar garant al stingerii de care am nevoie pentru a sti  c-am trait cu-adevarat..nu ca muritorii ce-si pastrau umbra propriului corp departe de jertfirea in lumina...
 Pe toate de la bun inceput au impartit pentru a stapini prin cuvint,dar cuvintul nu-i al lor,ci se rosteste prin ei venind din alta parte- de ce se amagesc ei ca guverneaza si-s puternici atunci cind dreapta putere le este straina?
 Dorit-am cindva si eu sa fiu orb ca ei...decit sa fi cunoscut atite lucruri care  ma amarasc,dar acum ma bucur ca nu mi-am tulburat vazul,caci mai bine e in cunoastere amara decit in nestire dulce-mai bine disperat de imperfectiune decit amagit de ea
  Ai devenit strain tu ,trecatorule  prin asta viata :nu-ti mai pierzi timpul in numele inaltului cer,ci doar a inaltei instante de judecata,ai trecut  de la arta la lux,stii doar de viata in desfatare .
Neiertata greseala-ti este: ai schimbat cautarea miezului nepieritor cu aparentele,te-ai multumit doar cu ceea ce vad  ochii tai  fara sa te intrebi daca vede mai departe de ei mintea ta...
 Iar acum ..odihneste-te din aceasta alergatura impleticita pe care tu o crezi  viata ,iar eu-irosire a ta,aseaza-te intr-un ungher retras  de ochii celorlalti si mediteaza...
 Gindeste-te :esti ce puteai fi? ce trebuia sa fii ? sau poate esti ceea ce nu puteai fi? Taci! Gindeste!

Pasii profetului.Partea I

Toată viaţa mea regret pasul muritorului....cu care-şi măsoară el trecerea.... Se risipeşte...e jalnic in trăirea sa fără de vis şi sens..nu ştie să se inalţe  prin focul sau interior răminind sclavul trupului si a gindirii imprejmuite de gardul materiei.
 De te-ai opri o clipă,tu corp inchizător de suspine,te-ai opri tu,muritorule,din drumul pieirii si risipirii tale şi să te gindeşti: cîte ţi s-au dat ca sa le faci şi cite din ele ai făcut..ai vrea atunci să intorci drumul trecerii inapoi,să te re-aduni din risipa care ai trăit-o  ca sa trăieşti altfel...dar altfel se mai poate oare ?
  Măsurat a fost şi cîntarit timpul care l-ai trăit şi cugetul tău,şi vorba ta,şi fapta ta,iar acum,disperat,realizezi  ca ţi-ai pierdut viaşa in nimicuri pe cind puteai face lucruri mari,că puteai să faci  bine,dar ai făcut mai mult rău,că puteai sp străluceşti ca o stea ,dar ai rămas rece ca o piatră.
 Ce-ai luat cu tine atunci omule din astă viaţă? Ai cunoscut prea puţine atunci cind era posibil si ăţi doreşti prea multe acum cînd nu mai e,nu mai e posibil...
 Acum înţelegi cit de străin eşti  de cel care trebuia să fii..fiule risipitor..te-ai intors la drumul cel bun,dar prea tirziu...căci măsurat,împărţit şi cîntărit este timpul tău şi irosită viaţa ta...iroseşte şi puţinul  care devine tot mai mic pentru a-ţi aminti cum te-ai rătăcit in dulci plăceri lumeşti fără să te inalţi prin cuget,prin simţire,prin vis,prin dragoste..Oare ai mai fost viu şi ai trăit viaţa ta sau pe a altcuiva străin ţie ? Te-ai pierdut omule..te-ai pierdut prea lacom fiind şi zgircit ca să iubeşti  şi să visezi,ca să zbori...