Amurg in paradis

Iubito
vino s-admiram
dragostea ca o poezie
La poalele salciei
Plecata aproape
de ape
Cu capul asezat
Pe umarul meu
Sa te simti
Imbratisata de zbor
Si impreuna sa traim
Asfintit in paradis
Cind soarele ca un jaratec
S-aprinda al nost' amor
Ca sa nu mai ramina
Pic de intuneric in noi
Amurg si stele
lumina din noi
Sterge conturul corpurilor
Topeste materia
Care ne impiedica
Sa fim una-
O fericire

Luna e plina
Luna e sus
Vazut-ai vreodata
o luna atit de frumoasa
ca acum ?
Cum ea preia lumina
Si ne-o reda
Umplindu-se de lumina
Asa si tu o primesti
Umplindu-ma de lumina
Prin farmecul tau

Pasii profetului.Partea V

Acesta,cu trupul in brate,ingenunchea-va pe scarile catre inalt fara sa-si ridice privirea...
"Iata,Doamne,haina data s-o port si sa-i fiu stapin. N-am ferecat-o in lanturi,cum au facut-o cei multi ,iar cind evadau erau mai groaznici decit fiarele,ci mergind drum greu,cale lunga am strabatut, si-n lupta dreapta l-am supus,asa cum a fost voia mea.
Binevoieste acum sa fim din nou una- eu sa vorbesc,iar el sa asculte."
 Dupa aceasta te vrei trezi cu-adevarat om si vei fi dezlegat sa mergi acasa,in lumea ta.
Bogat alai iti va iesi in cale si-ti vor impodobi inaintea ta pasii cu flori,strigind :
-Bucurati-va  ca s-a intors stapinul nostru...Ca biruitor  asupra sa se intoarce,dupa drum cu multa truda...
Rege-a devenit fara sa ocupe vreun scaun,caci s-a facut Domn cu sufletul...a cautat lumina in cugetul sau si s-a trezit la viata intelept.
    Ascultare iti va da multimea cind iti va auzi slova dreapta si judecata buna,dezlega-vei cu indrazneala litigiile  grele,masurind  si impartind fiecaruia dupa dreptatea sa..
  Odinioara muritor de rind,acum stapin prin cuvint,iti poruncesti singur tie,si regatul tau nu e nicaieri in alta parte decit inlauntrul tau..caci  sufletul tau a inflorit si a imbogatit dind roade frumoase.
  Bucura-te! Aceasta ti-e gloria,tu,care sortit risipei erai,dar te-ai cautat pe tine re-adunindu-te si re-nascind intelept....nu faima cea desarta,nici placerea intre oameni,ci triumful  sulfetului tau.....e nebunia...in care vei straluci.

Pasii profetului.Partea IV

Obosit vei fi si nu vei avea loc de odihna...somnul te va gasi si vei dormi frint pe pietrele ce-o sa-ti para cel mai moale asternut.Insetat vei fi si vei implora Atotputernicul sa faca o fintina in mijlocul pustiei,din care, o fecioara cu un ulcior sa scoata rivnitul lichid ca sa-ti potoleasca setea....si te vei imbata visind aceasta..dar din pricina soarelui puternic toate se vor rari ca un fum si vor pluti de la tine.
  Nu ti-am sortit drum usor,muritorule,daca vrei sa devii om.
Poate-n lumea ta,unde aveai puterea...iti era drumul gloriei presarat cu flori si erai intimpinat cu bucurie, si-ti erau satisfacute poftele...
Aceasta insa e calea presarata cu spini,e drumul dez-nadejdii,pe care,ca sa ajungi sus ,sa pornesti de jos ,invingidu-ti disperarea.
Putinii trecatori pe care-i vei intilni,inca vii,sau deja zacind oase si cranii fara mormint,iti vor spune cu glas intelept sa faci calea-ndarat.Pornit-au si ei cindva ca tine,dar au fost prea slabi ca sa urce deasupra delirului si au cedat de s-au facut cenusa suflarea lor...dar cranii si oase te poti preface si in lumea in care  parca erai stapin,o sa sfirsesti orice n-ai face,dar poti sa faci ceva ca sa sfirsesti frumos....mergi inainte..
 Stapin vei deveni pe tine in aceste imprejmuiri salbatice,intelept  si viteaza vei fi  sa ajungi la capatul drumului.
  Ajuns acolo,adormi asezindu-te pe piatra de  hotar intre lume si cer,iar in vis,sufletul tau se va inalta catre cer,tinint trupul in brate...care va dormi istovit....

Pasii profetului.Partea III

Vezi trandafirul inflorit ce raspindeste aroma placuta?....vor trece zile si petalele i se vor ofili,aroma i se va stinge si nu va mai putea inghimpa.caci ghimpii i s-or pierde.Ce va ramine atunci din el??
  Si-a trait insa putinul timp in glorie,in floare..iar tu...iar tu poti sa apuci sfirsitul fara sa infloresti macar....ce jalnica faptura mai esti totusi,omule.
  Asa se trec toti si toate in asta lume cum se succed sunetele pentru a face auzit cuvintul...iar eu..te chem sa fii..sa-ti cistigi gloria,poate chiar nemurirea prin ce vei face.
 Care-i nebunia ce te poate salva??- e avintul la care te chem,sa pui  ostire linga ostire si sa supui aceasta lume cu armele gindirii tale..
S-o faci cenusa,s-o treci  prin neant,reconstituind-o apoi in cugetul tau....Astfel vei descoperi coarda acestei lumi,efemeritatea ei si slabiciunile firii tale...
Sa imbraci armura si iei palosul,saruta-ti nevasta si copii si pleaca in lumea mare pentru a te razboi cu necunoscutul..pleaca sa cucerest cunoscind tarimuri noi.
Dar mai intai, fa un popas in biserica,inchina-te celui cu adevarat Puternic si-i cere tarie sa-ti dea,caci vei avea cale lunga sa faci si grele multe sa le birui,grele mai mult izvorite din tine decit din afara ta,ca e mai grea lupta cu cele nevazute  si mai dreapta.
 Si astfel cerind...sa-ti continui drumul catre glorie..