Cântecul femeii

Voi ce purtați în pântec
feciori și fiice
și în inimă
 răbdare multă
 pentru toate nemulțumirile noastre.
și ne iertați prea dese slăbiciuni pentru altele
 Cu toate astea,iubiți,ne iubiți înflăcărat
Vouă vă suntem datori cu un cânt:
 ”Ce bine că nu-s singur pe pământ
și ce bine,că te am lîngă mine
Femeie.
Și cât de mult aș vrea
să-ți sărut tălpile obosite,
seara după o zi lungă
și  să-mi surâzi
șoptind:
 Ce bine că ești lângă mine,
pe acest mult prea mare pământ!”

*dedicate domnisoarei A.T.*

Ce bine ca te-am cunoscut
Atunci cind culorile
Pareau palide,sterse
Cind lumina nu imi mai bucura
ochii orbindu-ma

Ai aparut Tu
O chip divin in fata mea
Tu zimbet,tu privire inocenta
Intruchiparea gratiei si bucuriei
Cum de-ai ratacit
In mrejele mele ....
************************


Oceane necercetate sunt ochii tăi
în care mă pierd
Ca în abis
Ades căutindu-ţi privirea
Cu ochi-mi

Sunt atit de adinci
si amăgitoare
Apele lor
Încît mă întreb :
Ce-ar putea ascunde ??

De-aş coborî  în adînc
Mă tem că n-aş fi
În stare
Să dau de vreun capăt
Şi m-ar înghiţi atunce'
Gîndurile tale

Iară dacă
Naufragiat voi fi
Şi aruncat pe ţărm
M-oi intreba
Pe care uscat mă aflu ??

Unde sunt toate?
Cum de încap
intr-o simplă privire?

Iubit-o, ţine-mă strîns
De mînă;
mi-e teamă  să nu mă inec
In privirea ta