Esti cu-adevarat
Coborita de sus
Din preajma lui D-zeu
Si-mi pare c-ai venit
Sa ma izbavesti d-acest
Trup ce-mi impiedica
Zborul catre inaltimi
miercuri, 25 august 2010
Amurg in paradis
Iubito
vino s-admiram
dragostea ca o poezie
La poalele salciei
Plecata aproape
de ape
Cu capul asezat
Pe umarul meu
Sa te simti
Imbratisata de zbor
Si impreuna sa traim
Asfintit in paradis
Cind soarele ca un jaratec
S-aprinda al nost' amor
Ca sa nu mai ramina
Pic de intuneric in noi
Amurg si stele
lumina din noi
Sterge conturul corpurilor
Topeste materia
Care ne impiedica
Sa fim una-
O fericire
Luna e plina
Luna e sus
Vazut-ai vreodata
o luna atit de frumoasa
ca acum ?
Cum ea preia lumina
Si ne-o reda
Umplindu-se de lumina
Asa si tu o primesti
Umplindu-ma de lumina
Prin farmecul tau
vino s-admiram
dragostea ca o poezie
La poalele salciei
Plecata aproape
de ape
Cu capul asezat
Pe umarul meu
Sa te simti
Imbratisata de zbor
Si impreuna sa traim
Asfintit in paradis
Cind soarele ca un jaratec
S-aprinda al nost' amor
Ca sa nu mai ramina
Pic de intuneric in noi
Amurg si stele
lumina din noi
Sterge conturul corpurilor
Topeste materia
Care ne impiedica
Sa fim una-
O fericire
Luna e plina
Luna e sus
Vazut-ai vreodata
o luna atit de frumoasa
ca acum ?
Cum ea preia lumina
Si ne-o reda
Umplindu-se de lumina
Asa si tu o primesti
Umplindu-ma de lumina
Prin farmecul tau
Ginduri
Ah voi ce stiti a va
Arunca dintr-o imbratisare-n alta
Din compania unora,in alta
Straine sunt cu-adevarat aceste
Si oricare brate pentru voi
Avind si cunoscind pe toate ,
Va aruncati din val in val
Si va miscati mereu
Nepretuind niciunele Cu-adevarat
Umilit ramine omul in fata tradarii:
El vede-aceasta
Si crede ca-l inseala
Nu ea,ci vazul sau nebun
Vai de n-ar fi naiv
S-ar sti cu adevarat
N-ar mai spera ca-s
Doar inchipuiri
Ea isi aprinde iar tigara
De-acum vinde zimbete discrete
Oricui care-o priveste
Isi imparte a sa zestre
Pe cind sperai sa-i furi
Un zimbet.o sarutare
Sa fie doar ale tale
Blestemata fii,femei-a nimanui
Pe tine cu o lume trebuie sa te impart
Si apartii cite putin oricui
Si-ntreaga mie -niciodat’
Vazut-am cu ochii mei
Si n-am voit sa-mi cred simtirea
Dar m-a durut de parc-o rana de cutit
Cu tine nu o sa am nimic:
Departe esti de-a oferi fericirea
Oamenii care se trec-
Se pierd
Si dincolo de mastile care le poarta
Pustietatea tine loc de umbra
Unui corp fara de viata
Sa vada ochii mei si sa nu pofteasca
Trup impartit pentru toti
Ce nu poate sa iubeasca
Vezi:E-aproape dar nu e a ta
E laolalta,dar nu e impreuna
In sinea sa
Faptura gindirii ei
S-ar diviza intr-atitea directii
De n-ar fi acest banal
Trup ce o tine in Una
Cu ea poti sa ai
Nimic mai mult decit
Placerea de moment
Dar sa stea macar pe aproape ea de fericire ?
Sa stii: cu ea te apropii
Tot mai mult de pieire
Numarate-ti sunt zilele
Si tu le petreci la brat
Cu cea a nimanui
Uneori, e prea mare
ispita unor clipe
dupa care
nu te vede,nu te stie
nimic nu recunoaste-n tine
si isi indreapta pasul
zimbind in sinea ei cu nepasare
"Ah poetul,filosoful
Ce stiu ei si ce discuta ?
Departe sunt de mine-aceste
Doar una-mi place sa observ:
Cum ei pentru-a se bucura
De mine
Sunt gata si pe ei drept robi
Sa dea
Ma bucura multimea
Ma priveste,Le tot arunc
Priviri cochete in raspuns
Oricine-ar spune daca-i sar pe git
C-o noapte cu mine doar iar fi de-ajuns
Pin si poetul
SUnt sigura acuma cind
Priveste
Ma viseaza despuiata
Si-mi admira goliciunea
Sa tot privesti la ea cu gind ascuns
si crezi ca nu stie ce vrei de fapt?
cind ea cu-aceasta arma
te supune
Si vrea ca sa te vada
Ingenuncheat ca si ceilalti
in fata ei
Crezi ca nu stie c-o doresti a ta?
Cand ea dorinta ti-o adapa
Si ii pare bine
Asculta vorba mea:
Cit mai departe pleaca
vreme trece,el tot tace
Ma priveste,ma tot soarbe
ca pe-un vin
Dar nu s-apropie ,nu vine
Chemarii mele sa raspunda
Uite-l pleaca
far privirea sa-si opreasca
Arunca dintr-o imbratisare-n alta
Din compania unora,in alta
Straine sunt cu-adevarat aceste
Si oricare brate pentru voi
Avind si cunoscind pe toate ,
Va aruncati din val in val
Si va miscati mereu
Nepretuind niciunele Cu-adevarat
Umilit ramine omul in fata tradarii:
El vede-aceasta
Si crede ca-l inseala
Nu ea,ci vazul sau nebun
Vai de n-ar fi naiv
S-ar sti cu adevarat
N-ar mai spera ca-s
Doar inchipuiri
Ea isi aprinde iar tigara
De-acum vinde zimbete discrete
Oricui care-o priveste
Isi imparte a sa zestre
Pe cind sperai sa-i furi
Un zimbet.o sarutare
Sa fie doar ale tale
Blestemata fii,femei-a nimanui
Pe tine cu o lume trebuie sa te impart
Si apartii cite putin oricui
Si-ntreaga mie -niciodat’
Vazut-am cu ochii mei
Si n-am voit sa-mi cred simtirea
Dar m-a durut de parc-o rana de cutit
Cu tine nu o sa am nimic:
Departe esti de-a oferi fericirea
Oamenii care se trec-
Se pierd
Si dincolo de mastile care le poarta
Pustietatea tine loc de umbra
Unui corp fara de viata
Sa vada ochii mei si sa nu pofteasca
Trup impartit pentru toti
Ce nu poate sa iubeasca
Vezi:E-aproape dar nu e a ta
E laolalta,dar nu e impreuna
In sinea sa
Faptura gindirii ei
S-ar diviza intr-atitea directii
De n-ar fi acest banal
Trup ce o tine in Una
Cu ea poti sa ai
Nimic mai mult decit
Placerea de moment
Dar sa stea macar pe aproape ea de fericire ?
Sa stii: cu ea te apropii
Tot mai mult de pieire
Numarate-ti sunt zilele
Si tu le petreci la brat
Cu cea a nimanui
Uneori, e prea mare
ispita unor clipe
dupa care
nu te vede,nu te stie
nimic nu recunoaste-n tine
si isi indreapta pasul
zimbind in sinea ei cu nepasare
"Ah poetul,filosoful
Ce stiu ei si ce discuta ?
Departe sunt de mine-aceste
Doar una-mi place sa observ:
Cum ei pentru-a se bucura
De mine
Sunt gata si pe ei drept robi
Sa dea
Ma bucura multimea
Ma priveste,Le tot arunc
Priviri cochete in raspuns
Oricine-ar spune daca-i sar pe git
C-o noapte cu mine doar iar fi de-ajuns
Pin si poetul
SUnt sigura acuma cind
Priveste
Ma viseaza despuiata
Si-mi admira goliciunea
Sa tot privesti la ea cu gind ascuns
si crezi ca nu stie ce vrei de fapt?
cind ea cu-aceasta arma
te supune
Si vrea ca sa te vada
Ingenuncheat ca si ceilalti
in fata ei
Crezi ca nu stie c-o doresti a ta?
Cand ea dorinta ti-o adapa
Si ii pare bine
Asculta vorba mea:
Cit mai departe pleaca
vreme trece,el tot tace
Ma priveste,ma tot soarbe
ca pe-un vin
Dar nu s-apropie ,nu vine
Chemarii mele sa raspunda
Uite-l pleaca
far privirea sa-si opreasca
Bonjour....amour...
De s-ar ridica
Ca o cortina distanta
Si ai ajunge in fata mea
Ce-ai face tu ?
De te-ai pomeni
Cu mine in fata ta
Cu tine in privirea mea
Ai crede ca-i o inchipuire
O fantoma ce nu poate
Sa fie reala
Dar iata-s eu
Cel asteptat de tine
Trup si suflet in fata ta
Ce-ai face tu?
Eu de-as fi in fata ta
Te-as stringe de mijloc
Si te-as ridica
Deasupra mea
Zicind:
Bine te-am gasit,
Iubire
Ca o cortina distanta
Si ai ajunge in fata mea
Ce-ai face tu ?
De te-ai pomeni
Cu mine in fata ta
Cu tine in privirea mea
Ai crede ca-i o inchipuire
O fantoma ce nu poate
Sa fie reala
Dar iata-s eu
Cel asteptat de tine
Trup si suflet in fata ta
Ce-ai face tu?
Eu de-as fi in fata ta
Te-as stringe de mijloc
Si te-as ridica
Deasupra mea
Zicind:
Bine te-am gasit,
Iubire
Vremuri frumoase....intiparite pentru totdeauna in memoria mea....vara 2010
Greierii cintă
E seară
Şi iarba e plină de stropi
Care cad şi-n cădere
şoptesc
ii auzi cum vorbesc ei,
Annuţă ?
Cum zic ca-s strălucitori
ochii tăi cei fericiţi
Pe care-i lumineaza cerul
Stai linga mine pe prispa
De asta data n-o sa privim la stele
O s-ascultam cum cad picurii de roua
Cintindu-ne iubire
Cintindu-ne-o noua
E seară
Şi iarba e plină de stropi
Care cad şi-n cădere
şoptesc
ii auzi cum vorbesc ei,
Annuţă ?
Cum zic ca-s strălucitori
ochii tăi cei fericiţi
Pe care-i lumineaza cerul
Stai linga mine pe prispa
De asta data n-o sa privim la stele
O s-ascultam cum cad picurii de roua
Cintindu-ne iubire
Cintindu-ne-o noua
luni, 23 august 2010
Pasii profetului.Partea V
Acesta,cu trupul in brate,ingenunchea-va pe scarile catre inalt fara sa-si ridice privirea...
"Iata,Doamne,haina data s-o port si sa-i fiu stapin. N-am ferecat-o in lanturi,cum au facut-o cei multi ,iar cind evadau erau mai groaznici decit fiarele,ci mergind drum greu,cale lunga am strabatut, si-n lupta dreapta l-am supus,asa cum a fost voia mea.
Binevoieste acum sa fim din nou una- eu sa vorbesc,iar el sa asculte."
Dupa aceasta te vrei trezi cu-adevarat om si vei fi dezlegat sa mergi acasa,in lumea ta.
Bogat alai iti va iesi in cale si-ti vor impodobi inaintea ta pasii cu flori,strigind :
-Bucurati-va ca s-a intors stapinul nostru...Ca biruitor asupra sa se intoarce,dupa drum cu multa truda...
Rege-a devenit fara sa ocupe vreun scaun,caci s-a facut Domn cu sufletul...a cautat lumina in cugetul sau si s-a trezit la viata intelept.
Ascultare iti va da multimea cind iti va auzi slova dreapta si judecata buna,dezlega-vei cu indrazneala litigiile grele,masurind si impartind fiecaruia dupa dreptatea sa..
Odinioara muritor de rind,acum stapin prin cuvint,iti poruncesti singur tie,si regatul tau nu e nicaieri in alta parte decit inlauntrul tau..caci sufletul tau a inflorit si a imbogatit dind roade frumoase.
Bucura-te! Aceasta ti-e gloria,tu,care sortit risipei erai,dar te-ai cautat pe tine re-adunindu-te si re-nascind intelept....nu faima cea desarta,nici placerea intre oameni,ci triumful sulfetului tau.....e nebunia...in care vei straluci.
"Iata,Doamne,haina data s-o port si sa-i fiu stapin. N-am ferecat-o in lanturi,cum au facut-o cei multi ,iar cind evadau erau mai groaznici decit fiarele,ci mergind drum greu,cale lunga am strabatut, si-n lupta dreapta l-am supus,asa cum a fost voia mea.
Binevoieste acum sa fim din nou una- eu sa vorbesc,iar el sa asculte."
Dupa aceasta te vrei trezi cu-adevarat om si vei fi dezlegat sa mergi acasa,in lumea ta.
Bogat alai iti va iesi in cale si-ti vor impodobi inaintea ta pasii cu flori,strigind :
-Bucurati-va ca s-a intors stapinul nostru...Ca biruitor asupra sa se intoarce,dupa drum cu multa truda...
Rege-a devenit fara sa ocupe vreun scaun,caci s-a facut Domn cu sufletul...a cautat lumina in cugetul sau si s-a trezit la viata intelept.
Ascultare iti va da multimea cind iti va auzi slova dreapta si judecata buna,dezlega-vei cu indrazneala litigiile grele,masurind si impartind fiecaruia dupa dreptatea sa..
Odinioara muritor de rind,acum stapin prin cuvint,iti poruncesti singur tie,si regatul tau nu e nicaieri in alta parte decit inlauntrul tau..caci sufletul tau a inflorit si a imbogatit dind roade frumoase.
Bucura-te! Aceasta ti-e gloria,tu,care sortit risipei erai,dar te-ai cautat pe tine re-adunindu-te si re-nascind intelept....nu faima cea desarta,nici placerea intre oameni,ci triumful sulfetului tau.....e nebunia...in care vei straluci.
Pasii profetului.Partea IV
Obosit vei fi si nu vei avea loc de odihna...somnul te va gasi si vei dormi frint pe pietrele ce-o sa-ti para cel mai moale asternut.Insetat vei fi si vei implora Atotputernicul sa faca o fintina in mijlocul pustiei,din care, o fecioara cu un ulcior sa scoata rivnitul lichid ca sa-ti potoleasca setea....si te vei imbata visind aceasta..dar din pricina soarelui puternic toate se vor rari ca un fum si vor pluti de la tine.
Nu ti-am sortit drum usor,muritorule,daca vrei sa devii om.
Poate-n lumea ta,unde aveai puterea...iti era drumul gloriei presarat cu flori si erai intimpinat cu bucurie, si-ti erau satisfacute poftele...
Aceasta insa e calea presarata cu spini,e drumul dez-nadejdii,pe care,ca sa ajungi sus ,sa pornesti de jos ,invingidu-ti disperarea.
Putinii trecatori pe care-i vei intilni,inca vii,sau deja zacind oase si cranii fara mormint,iti vor spune cu glas intelept sa faci calea-ndarat.Pornit-au si ei cindva ca tine,dar au fost prea slabi ca sa urce deasupra delirului si au cedat de s-au facut cenusa suflarea lor...dar cranii si oase te poti preface si in lumea in care parca erai stapin,o sa sfirsesti orice n-ai face,dar poti sa faci ceva ca sa sfirsesti frumos....mergi inainte..
Stapin vei deveni pe tine in aceste imprejmuiri salbatice,intelept si viteaza vei fi sa ajungi la capatul drumului.
Ajuns acolo,adormi asezindu-te pe piatra de hotar intre lume si cer,iar in vis,sufletul tau se va inalta catre cer,tinint trupul in brate...care va dormi istovit....
Nu ti-am sortit drum usor,muritorule,daca vrei sa devii om.
Poate-n lumea ta,unde aveai puterea...iti era drumul gloriei presarat cu flori si erai intimpinat cu bucurie, si-ti erau satisfacute poftele...
Aceasta insa e calea presarata cu spini,e drumul dez-nadejdii,pe care,ca sa ajungi sus ,sa pornesti de jos ,invingidu-ti disperarea.
Putinii trecatori pe care-i vei intilni,inca vii,sau deja zacind oase si cranii fara mormint,iti vor spune cu glas intelept sa faci calea-ndarat.Pornit-au si ei cindva ca tine,dar au fost prea slabi ca sa urce deasupra delirului si au cedat de s-au facut cenusa suflarea lor...dar cranii si oase te poti preface si in lumea in care parca erai stapin,o sa sfirsesti orice n-ai face,dar poti sa faci ceva ca sa sfirsesti frumos....mergi inainte..
Stapin vei deveni pe tine in aceste imprejmuiri salbatice,intelept si viteaza vei fi sa ajungi la capatul drumului.
Ajuns acolo,adormi asezindu-te pe piatra de hotar intre lume si cer,iar in vis,sufletul tau se va inalta catre cer,tinint trupul in brate...care va dormi istovit....
sâmbătă, 7 august 2010
Pasii profetului.Partea III
Vezi trandafirul inflorit ce raspindeste aroma placuta?....vor trece zile si petalele i se vor ofili,aroma i se va stinge si nu va mai putea inghimpa.caci ghimpii i s-or pierde.Ce va ramine atunci din el??
Si-a trait insa putinul timp in glorie,in floare..iar tu...iar tu poti sa apuci sfirsitul fara sa infloresti macar....ce jalnica faptura mai esti totusi,omule.
Asa se trec toti si toate in asta lume cum se succed sunetele pentru a face auzit cuvintul...iar eu..te chem sa fii..sa-ti cistigi gloria,poate chiar nemurirea prin ce vei face.
Care-i nebunia ce te poate salva??- e avintul la care te chem,sa pui ostire linga ostire si sa supui aceasta lume cu armele gindirii tale..
S-o faci cenusa,s-o treci prin neant,reconstituind-o apoi in cugetul tau....Astfel vei descoperi coarda acestei lumi,efemeritatea ei si slabiciunile firii tale...
Sa imbraci armura si iei palosul,saruta-ti nevasta si copii si pleaca in lumea mare pentru a te razboi cu necunoscutul..pleaca sa cucerest cunoscind tarimuri noi.
Dar mai intai, fa un popas in biserica,inchina-te celui cu adevarat Puternic si-i cere tarie sa-ti dea,caci vei avea cale lunga sa faci si grele multe sa le birui,grele mai mult izvorite din tine decit din afara ta,ca e mai grea lupta cu cele nevazute si mai dreapta.
Si astfel cerind...sa-ti continui drumul catre glorie..
Si-a trait insa putinul timp in glorie,in floare..iar tu...iar tu poti sa apuci sfirsitul fara sa infloresti macar....ce jalnica faptura mai esti totusi,omule.
Asa se trec toti si toate in asta lume cum se succed sunetele pentru a face auzit cuvintul...iar eu..te chem sa fii..sa-ti cistigi gloria,poate chiar nemurirea prin ce vei face.
Care-i nebunia ce te poate salva??- e avintul la care te chem,sa pui ostire linga ostire si sa supui aceasta lume cu armele gindirii tale..
S-o faci cenusa,s-o treci prin neant,reconstituind-o apoi in cugetul tau....Astfel vei descoperi coarda acestei lumi,efemeritatea ei si slabiciunile firii tale...
Sa imbraci armura si iei palosul,saruta-ti nevasta si copii si pleaca in lumea mare pentru a te razboi cu necunoscutul..pleaca sa cucerest cunoscind tarimuri noi.
Dar mai intai, fa un popas in biserica,inchina-te celui cu adevarat Puternic si-i cere tarie sa-ti dea,caci vei avea cale lunga sa faci si grele multe sa le birui,grele mai mult izvorite din tine decit din afara ta,ca e mai grea lupta cu cele nevazute si mai dreapta.
Si astfel cerind...sa-ti continui drumul catre glorie..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)