Obosit vei fi si nu vei avea loc de odihna...somnul te va gasi si vei dormi frint pe pietrele ce-o sa-ti para cel mai moale asternut.Insetat vei fi si vei implora Atotputernicul sa faca o fintina in mijlocul pustiei,din care, o fecioara cu un ulcior sa scoata rivnitul lichid ca sa-ti potoleasca setea....si te vei imbata visind aceasta..dar din pricina soarelui puternic toate se vor rari ca un fum si vor pluti de la tine.
Nu ti-am sortit drum usor,muritorule,daca vrei sa devii om.
Poate-n lumea ta,unde aveai puterea...iti era drumul gloriei presarat cu flori si erai intimpinat cu bucurie, si-ti erau satisfacute poftele...
Aceasta insa e calea presarata cu spini,e drumul dez-nadejdii,pe care,ca sa ajungi sus ,sa pornesti de jos ,invingidu-ti disperarea.
Putinii trecatori pe care-i vei intilni,inca vii,sau deja zacind oase si cranii fara mormint,iti vor spune cu glas intelept sa faci calea-ndarat.Pornit-au si ei cindva ca tine,dar au fost prea slabi ca sa urce deasupra delirului si au cedat de s-au facut cenusa suflarea lor...dar cranii si oase te poti preface si in lumea in care parca erai stapin,o sa sfirsesti orice n-ai face,dar poti sa faci ceva ca sa sfirsesti frumos....mergi inainte..
Stapin vei deveni pe tine in aceste imprejmuiri salbatice,intelept si viteaza vei fi sa ajungi la capatul drumului.
Ajuns acolo,adormi asezindu-te pe piatra de hotar intre lume si cer,iar in vis,sufletul tau se va inalta catre cer,tinint trupul in brate...care va dormi istovit....
Da Sergiu, frate, pe mine rar ma mira ceva, de data asta e ceva cumplit... e ceva cioplit dintr-un material inegzistent... originalitatea -eaca ce ma precupa, e ceva intarit pe multa vreme... Calea spre ceva care pare inegzitent, dar crezi in acel ceva, e foarte grea, dar nu t impiedica nimic, nimic nu te poate impiedica atunci cind crezi, credintza si rabdarea sunt calitatzile supreme ale spiritului nostru... Bravo din suflet!
RăspundețiȘtergere