iubitei in noaptea dintre ani

Niciodata nu te-am vazut
atit de frumoasa
si fericita
Cum te vad acum
si nicicand n-au stralucit
ochii tai albastri
(plini de fericire)
ca acum,in noaptea dintre ani
cand impreuna incepem un nou veac
De azi  a fericirii lumina
pururi sa ne insoteasca
Mi-ai adormit la piept
Intr-un tarziu
Iar eu stand de veghe
am simtit cum sub
Palma mea
Batea zbuciumat
O inima care iubeste

Cântecul femeii

Voi ce purtați în pântec
feciori și fiice
și în inimă
 răbdare multă
 pentru toate nemulțumirile noastre.
și ne iertați prea dese slăbiciuni pentru altele
 Cu toate astea,iubiți,ne iubiți înflăcărat
Vouă vă suntem datori cu un cânt:
 ”Ce bine că nu-s singur pe pământ
și ce bine,că te am lîngă mine
Femeie.
Și cât de mult aș vrea
să-ți sărut tălpile obosite,
seara după o zi lungă
și  să-mi surâzi
șoptind:
 Ce bine că ești lângă mine,
pe acest mult prea mare pământ!”

Mărul

În cea din urmă zi a săptămânii,
D-zeu a pus stăpân peste creația sa
Un șarpe
poruncindu-i să îngrijească de pomul cunoașterii

Și acesta îi intinse Evei mărul
pe care ea i-l dădu lui Adam
 și fructul cunoașterii fu gustat
Iar primul om,pentru cutezanța sa
fu izgonit din grădină
Cine va mai putea cunoaște
dacă îi este interzis să mai guste vreun măr
din Eden ??

Eu sunt cel care se întreabă: ce este viața?

Enigma ființei:
lângă mine cântând
pasărea din colivie își cere dreptul la libertate
 și inima mea asemeni
vrea hotarul să-l pășească peste moarte
Sub semnul meu
M-am născut când nuci nu înverzeau
Și lupte nu încetau să ia vieți
Sub stea de unicorn
Am trezit lumea c-un țipăt:
Sunt  viu!!!!
Și iarăși viața:
Ce-ar fi,de-ai vedea în jur,nu oameni,
ci bulgări de humă
Ai crede măcar pentru un minut
că ești mai mult decât ei?
Toți datorăm țărânei
Câte o moarte .
Creangă
țărănime voioasă din humă,
din Humuleștii sfătoși,
în care cireșii sunt cei mai dulci
în toiul verii
și de dragul cărora
am căutat și eu Humuleștii mei
verile,în copaci străini

iubire fără de plural

pământul se zbate-n agonie
sub greutățile zilei și noi
nu găsim scăpare de sub arșița nesuferită
decât în apele mării
iar tu mă privești
și văd în ochii tăi albaștri
o mare care-ar putea cu iubirea sa
să potolească
toate sufletele însetate ale acestui pământ
țărână sunt,dar totuși fierb
întocmai ca apa
atunci când setea
trece dincolo de marginile firii.
====================
Gingașa mea floare
Cu aroma fericirii tale
viata mi-o umpli
Si ale tale petale
Le voi săruta mereu
Ca să-ți mulțumesc
Pentru că floare fiind
Știi să mă iubești cu toata
ființa ta.