Voi ce purtați în pântec
feciori și fiice
și în inimă
răbdare multă
pentru toate nemulțumirile noastre.
și ne iertați prea dese slăbiciuni pentru altele
Cu toate astea,iubiți,ne iubiți înflăcărat
Vouă vă suntem datori cu un cânt:
”Ce bine că nu-s singur pe pământ
și ce bine,că te am lîngă mine
Femeie.
Și cât de mult aș vrea
să-ți sărut tălpile obosite,
seara după o zi lungă
și să-mi surâzi
șoptind:
Ce bine că ești lângă mine,
pe acest mult prea mare pământ!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu