Pasii profetului.Partea II

Desi sunt vulnerabil fata de cele  trecatoare in om,iubesc pe cei care stiu sa straluceasca in nebunia lor,caci asta e vremea lor de glorie ce-i face sa simta aproape nemurirea...patima cu care traiesc ei aprinsi..taria cu care-si  supun fiarele din ei si le reduc la tacere strigind intr-un glas catre moarte :Tu doar sfirsit esti si teama pentru cei muritori,iar pentru mine- doar garant al stingerii de care am nevoie pentru a sti  c-am trait cu-adevarat..nu ca muritorii ce-si pastrau umbra propriului corp departe de jertfirea in lumina...
 Pe toate de la bun inceput au impartit pentru a stapini prin cuvint,dar cuvintul nu-i al lor,ci se rosteste prin ei venind din alta parte- de ce se amagesc ei ca guverneaza si-s puternici atunci cind dreapta putere le este straina?
 Dorit-am cindva si eu sa fiu orb ca ei...decit sa fi cunoscut atite lucruri care  ma amarasc,dar acum ma bucur ca nu mi-am tulburat vazul,caci mai bine e in cunoastere amara decit in nestire dulce-mai bine disperat de imperfectiune decit amagit de ea
  Ai devenit strain tu ,trecatorule  prin asta viata :nu-ti mai pierzi timpul in numele inaltului cer,ci doar a inaltei instante de judecata,ai trecut  de la arta la lux,stii doar de viata in desfatare .
Neiertata greseala-ti este: ai schimbat cautarea miezului nepieritor cu aparentele,te-ai multumit doar cu ceea ce vad  ochii tai  fara sa te intrebi daca vede mai departe de ei mintea ta...
 Iar acum ..odihneste-te din aceasta alergatura impleticita pe care tu o crezi  viata ,iar eu-irosire a ta,aseaza-te intr-un ungher retras  de ochii celorlalti si mediteaza...
 Gindeste-te :esti ce puteai fi? ce trebuia sa fii ? sau poate esti ceea ce nu puteai fi? Taci! Gindeste!