Dupa cum ne-am si deprins,la fiecare sfirsit de an scolar ,se evidentiază şi o perioadă cu largi "tradiţii" pe plaiul nostru mioritic- Bacalaureatul. Dincolo de stresul cel trăit in toate aceste zile de liceeni,de cumătrism, de şpagă şi pile, se observă lesne cit e de şubredă situaţia in sistemul de învăţămînt preuniversitar. Şi cind te gîndeşti ca toate aceste fenomene au devenit deja o tradiţie agreată cumva de majoritatea cetăţenilor, nu e posibil sa nu te intrebi in sensul invers,hamletian : e posibil oare să mai existe ceva (ne)putred în ţara asta?-Sau e totul deja în stare avansată de dezagregare şi nu există soluţii?
Spre marele meu regret sunt tot mai puţini liceenii care au curajul sa scrie de unul singur,fără sprijin exterior.
Şi sunt tot mai mulţi profesionişti in electronice,în pas cu ultimele tendinţe în lumea businessului " util",care se avîntă chiar să ajungă pe o treaptă mai inaltă decit cei ce-şi dau cu adevărat silinţa.
Se bucură totuşi moldovenii că prostia si cumătrismul îi umple pină mai sus de urechi,or principalul e să reuşeşti.
Scopul scuză mijloacele-da sau ba?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu