Virsta de fier si virsta de aur...

Frumoase sunt timpurile ce le traiesti acum,tinere,care-mi zimbesti citind... .Nu esti primul mugure ce infloreste si nici ultimul,toti au trecut pe aici ca sa ajunga acolo unde sunt acum...
 Tu inca prea putin trecut prin viata esti ,carnea-ti-e inca necoapta si mintea frageda.Dar ai in tine jaratecul,focul,potrivit tineretii tale: De ele o sa te conduci  pina atunci cind o sa intervina altceva sa te indrume.
  Minunate-ti sunt zilele,june cu sclipiri  in ochi,caci cele care le cunosti acum te umplu de viata..naiv esti si convins ca pe toate le supui.
Dar veni-vor clipe cind te vei supune fara sa te revolti,cind  privirea ta luminoasa  va arde in flacari si zbuciumul tau in neliniste crunta se va coace...caci  vei cunoaste atunci  dragostea si puterea ei iti va aprinde  sufletul-set-ti va fi  de Ea naprasnica,asa cum  sunt bintuite  de sete fiarele si le clocoteste singele.
 Invatatorule! care-i setea ce-mi bintuie-n oase ?? ce boala pe nestiute ma macina de nu mai dorm si linistea mea s-a risipit si gindul meu a ratacit si fapta nu ma mai bucura. Tristetea a pus stapinire pe mine...(asa vei cuvinta).
--Cunosc aceasta boala! Cindva ,tare demult..si in mine ea mi-a omorit  setea pentru stiinta si m-a facut sa pribegesc  cu gindurile fara sa-mi  aflu loc de odihna,dar pina la urma doar suferinta mi-a adus.Suferinta sunt toate,iubite ucenic,si de-i alege asta cale,nu ai decit  sa te pregatesti  sa suferi,sa fii dez-amagit si tradat,sa lupti pentru  fericirea ta si sa intelegi pina la urma cit de mult te poate insela ceea ce simti si vezi...

Septembre...part.1

Mai lasa odorule stelele-n pace ,lasa luna pe cer sa lumineze si nu mai privi catre inalt....Nu-ti mai prabusi gindurile tale in prapastia fara de capat numita univers..tu privitor spre tarimul-de-dincolo,mai lasa visul pentru alte lumi si revino-ti in lumea noastra..aici unde-s eu alaturi de tine
Prin noi,muritorii,eternitatea traieste atunci cind iubim..si zeii,muritori ar dori sa se faca. Nu intelegi tu..viata-i aici pe pamint..acolo unde privesti-e doar moarte...,traieste iubire cu mine!apasa-mi mina ta pe inima si capata caldura-n nebunia ei si lasa-ti sufletul liber...sa cinte.
Sa cinte asa cum mereu insetat era sa o faca..coarda intinsa vibrind.
Izvorul cintarii mele esti si vreau sa iti beau apa si niciodata sa ma satur,iar tu sa nu seci...

Tu...

Tu m-ai lipsit pe mine de mine insumi...nu mai sunt stapin ci biet supus in casa sufletului meu,in care domnesti.
Noi...nu ne cunoastem..in asta viata..dar trecutul secular..imi aduce aminte ca prin ceata.
Parul tau blond,in bucle aurii care-ti dezmiarda fata...acele buze subtiri si palide..ochii tai albastri ca largul cerului,ochii tai..Arianne..oglinda dintre vieti sunt..punte intre viata si moarte..prin neant sapte vieti am trecut ca sa-ti mangai cu vocea dulcele-ti nume...

Ginduri...de toamna.

Vroiam sa skriu o poezie..dar n-am reusit s-o asez la masa de scris linga mine...si ea afara fugi toamna ploioasa de se facu..stropi pe ciorchini se aseza..pe frunze praful sterse ca atunci cind o sa treci tu sa le aduni..sa nu mai observi...ca a trecut o vesnicie...de cind nu mai suntem..

Insetati sunt ochii mei de tine

Insetati sunt ochii mei/

De pistruii de pe fata ta.../
Sunt flaminzi si vor/
Sa stea la pinda/
Pentru a vina./
Razele jucause/
De pe obrajii tai palizi/
ei vor sa vineze,/
tot privind inocent/
si lacom/
catre carnea suava /
a buzelor tale./
Suspinind de fierbinteala
gindului/
Ca singele tau cald/
care pilpie-n ele/
ar fi o prada
pe cinste,/
un vinat pe saturate./
Setosi sunt ochii mei de tine./
Ei cauta..cauta/
privirea ta sfioasa/
de insistenta mea./
Ei culeg florile/
de pe cimpurile/
de lumina/
ale obrajilor tai:/
pistruii,/
acei pistrui/
care m-au facut/
sa ma las /
vrajit de tine.-----