Cineva se plânge de greutăți și că viața îi este plină de evenimente.Prea încărcată de ele. Dar cum le-o fi oare celor ce trăiesc pentru nimic? Celor,în a căror ordine nu se întâmplă nimic,nimic important cel puțin.Acela este omul zilelor noastre.Omul profețit cu zel de existențialism-cel sătul de a fi,obsedat cu lucruri în van sau obsedat de moarte.Nu este atât de complicat să ne dăm seama că trăim într-un gol al sensurilor.Pentru a ne salva oferim semnificații unor lucruri neimportante și facem din ele ideal al vieții.Dar,sunt acestea cu adevărat demne de a fi model de viață?N-ar fi important ca idealul uman să fie mai depărtat de gândirea gen din aproape în aproape.
Blaga ne vorbește despre o existență a omului întru mister. Misterul astăzi nu mai e un centru de interes pentru om.Existența sa este una întru proximitate.Romanticul,având orizontul în față.totuși privea dincolo de el.Pragmaticul de astăzi se mulțumește prin a privi până la linia orizontului și a-l discredita de orice valoarea mistică: e un fel de a desacraliza lumea,un fel de a nu o înțelege.Știu câtă încredere avem noi în văz.Știu că nu suntem în stare să vedem dincolo de limitele lui.Dar de ce să ne lăsăm limitați în posibilități? De ce să credem că odată cu limitele ce ni le pune văzul lumea se sfârșește? Miopia aceasta este de fapt un viciu.Un viciu născător de iluzii.Această miopie îi împiedică pe oameni să fie originali și le impune tipare: dive,staruri,modele de urmat.Câți dintre noi s-au jertfit tiparelor și n-au suferit până la urmă,n-au fost dezamăgiți de lipsa vreo unui conținut valoric al lor.Tiparul,în modă,în artă,în film,este de fapt o constantă,o pustie a generalității(C.Noica). Evadați din tipare pentru că e timpul să fiți voi înșivă.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu