luni, 19 decembrie 2011

Mit (iubitei mele,la un an împlinit împreună)

 Se sting
Mugurii de lumină
În noapte
Și iubita-mi șoptește:
-Simt cum greutatea trupului
Mă apasă la pământ
Și nu pot
Să te-nsoțesc către
Înalt,zburătorule.
-Au nu ești tu oare
parte din mine
Si n-ar trebui
Să zburăm amândoi?
-Știu,suntem una,iubite.
Dar pe tine nu te-a legat
destinul de pământ
Iar eu,sunt legată de el
prin sămânța de viață
ce mi-e sortit s-o port
În numele iubirii noastre.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu