Eu sunt cel care se întreabă: ce este viața?

Enigma ființei:
lângă mine cântând
pasărea din colivie își cere dreptul la libertate
 și inima mea asemeni
vrea hotarul să-l pășească peste moarte
Sub semnul meu
M-am născut când nuci nu înverzeau
Și lupte nu încetau să ia vieți
Sub stea de unicorn
Am trezit lumea c-un țipăt:
Sunt  viu!!!!
Și iarăși viața:
Ce-ar fi,de-ai vedea în jur,nu oameni,
ci bulgări de humă
Ai crede măcar pentru un minut
că ești mai mult decât ei?
Toți datorăm țărânei
Câte o moarte .
Creangă
țărănime voioasă din humă,
din Humuleștii sfătoși,
în care cireșii sunt cei mai dulci
în toiul verii
și de dragul cărora
am căutat și eu Humuleștii mei
verile,în copaci străini

iubire fără de plural

pământul se zbate-n agonie
sub greutățile zilei și noi
nu găsim scăpare de sub arșița nesuferită
decât în apele mării
iar tu mă privești
și văd în ochii tăi albaștri
o mare care-ar putea cu iubirea sa
să potolească
toate sufletele însetate ale acestui pământ
țărână sunt,dar totuși fierb
întocmai ca apa
atunci când setea
trece dincolo de marginile firii.
====================
Gingașa mea floare
Cu aroma fericirii tale
viata mi-o umpli
Si ale tale petale
Le voi săruta mereu
Ca să-ți mulțumesc
Pentru că floare fiind
Știi să mă iubești cu toata
ființa ta.

Primăvăratica iubire

Iubita mea-și are privirea izvorâtă din mare
din grâne părul ei auriu adună lumina soarelui dogorâtor de iulie
Iar din vișinele furate pe-nserat din copacul de lângă fântână
Și-au adunat dulceața buzele ei subțiri
Din izvor s-a născut șoapta ei dulce
Care mă cheamă în seri să-i sting dorul
C-o sărutare fierbinte.
Iubita mea culege mugurii tineri
De pe crengi
Și-mi zâmbește gingaș
Au nu simți tu oare că ne-a prins primăvara iubind?

Iubitei

Fata frumoasa,cinste mainilor care te-au crescut
Ca pe o floare deschisa
Poem nescris inca esti tu,
Pe care inca,poetii veacurilor viitoare
vor cuteza sa-l implineasca
E greu sa-nteleg melodia sufletului tau
Daca nu indepartez de mine
Orice crampei de ratiune
Taina  esti ce pare atit de lesne prinsa
Dar care de fiecare data scapa
Din mrejele mele
Stralucind tot mai vie
Eu sunt un cuget
Tu o enigma
Ascunde-te bine in miezul luminii
Si lasa-ma sa te cuprind

Poemul iubirii

De ce te-oi fi iubit ,fata cu ochi albastri

De ce sufletul meu o fi necajit  dupa glasul tau duios

Parca ai atite cite le au si alte femei

Dar totusi imi sunt mai scumpi decit orice

Ochii tai

Poate ca de cind te-am cunoscut

Ti-am suspinat numele prin somn

De mii de ori

 fara sa-mi dau seama

Repetam adesea

De tine ,doar de tine

mi-este cupa dorului plina

lasa-ma s-o beau la umbra unui nuc

si sa-ti zic in soapta

Marioara,mi-ai umplut viata de lumina.

Cum raurile-si lasa vatra pentru a se scurge in mare

Asemeni lor curg gindurile mele

care te cauta cind nu imi esti aproape

Nu mai sunt stinca,

curg din inaltime 

catre vai

pentru a gasi

racoarea trupului tau

Parca de-o vesnicie te-am asteptat

sa apari si zimbetul tau senin 

sa-mi vindece durerea ratacirilor

Iar acum de te-am gasit.

simt cum ma transform in aburi

si mai usori decit vazduhul

ne inaltam rupindu-ne de timp.