Pasii profetului.Partea II

Desi sunt vulnerabil fata de cele  trecatoare in om,iubesc pe cei care stiu sa straluceasca in nebunia lor,caci asta e vremea lor de glorie ce-i face sa simta aproape nemurirea...patima cu care traiesc ei aprinsi..taria cu care-si  supun fiarele din ei si le reduc la tacere strigind intr-un glas catre moarte :Tu doar sfirsit esti si teama pentru cei muritori,iar pentru mine- doar garant al stingerii de care am nevoie pentru a sti  c-am trait cu-adevarat..nu ca muritorii ce-si pastrau umbra propriului corp departe de jertfirea in lumina...
 Pe toate de la bun inceput au impartit pentru a stapini prin cuvint,dar cuvintul nu-i al lor,ci se rosteste prin ei venind din alta parte- de ce se amagesc ei ca guverneaza si-s puternici atunci cind dreapta putere le este straina?
 Dorit-am cindva si eu sa fiu orb ca ei...decit sa fi cunoscut atite lucruri care  ma amarasc,dar acum ma bucur ca nu mi-am tulburat vazul,caci mai bine e in cunoastere amara decit in nestire dulce-mai bine disperat de imperfectiune decit amagit de ea
  Ai devenit strain tu ,trecatorule  prin asta viata :nu-ti mai pierzi timpul in numele inaltului cer,ci doar a inaltei instante de judecata,ai trecut  de la arta la lux,stii doar de viata in desfatare .
Neiertata greseala-ti este: ai schimbat cautarea miezului nepieritor cu aparentele,te-ai multumit doar cu ceea ce vad  ochii tai  fara sa te intrebi daca vede mai departe de ei mintea ta...
 Iar acum ..odihneste-te din aceasta alergatura impleticita pe care tu o crezi  viata ,iar eu-irosire a ta,aseaza-te intr-un ungher retras  de ochii celorlalti si mediteaza...
 Gindeste-te :esti ce puteai fi? ce trebuia sa fii ? sau poate esti ceea ce nu puteai fi? Taci! Gindeste!

Pasii profetului.Partea I

Toată viaţa mea regret pasul muritorului....cu care-şi măsoară el trecerea.... Se risipeşte...e jalnic in trăirea sa fără de vis şi sens..nu ştie să se inalţe  prin focul sau interior răminind sclavul trupului si a gindirii imprejmuite de gardul materiei.
 De te-ai opri o clipă,tu corp inchizător de suspine,te-ai opri tu,muritorule,din drumul pieirii si risipirii tale şi să te gindeşti: cîte ţi s-au dat ca sa le faci şi cite din ele ai făcut..ai vrea atunci să intorci drumul trecerii inapoi,să te re-aduni din risipa care ai trăit-o  ca sa trăieşti altfel...dar altfel se mai poate oare ?
  Măsurat a fost şi cîntarit timpul care l-ai trăit şi cugetul tău,şi vorba ta,şi fapta ta,iar acum,disperat,realizezi  ca ţi-ai pierdut viaşa in nimicuri pe cind puteai face lucruri mari,că puteai să faci  bine,dar ai făcut mai mult rău,că puteai sp străluceşti ca o stea ,dar ai rămas rece ca o piatră.
 Ce-ai luat cu tine atunci omule din astă viaţă? Ai cunoscut prea puţine atunci cind era posibil si ăţi doreşti prea multe acum cînd nu mai e,nu mai e posibil...
 Acum înţelegi cit de străin eşti  de cel care trebuia să fii..fiule risipitor..te-ai intors la drumul cel bun,dar prea tirziu...căci măsurat,împărţit şi cîntărit este timpul tău şi irosită viaţa ta...iroseşte şi puţinul  care devine tot mai mic pentru a-ţi aminti cum te-ai rătăcit in dulci plăceri lumeşti fără să te inalţi prin cuget,prin simţire,prin vis,prin dragoste..Oare ai mai fost viu şi ai trăit viaţa ta sau pe a altcuiva străin ţie ? Te-ai pierdut omule..te-ai pierdut prea lacom fiind şi zgircit ca să iubeşti  şi să visezi,ca să zbori...

Un fel de psalm ....domnisoarei A.

Doamne!
Ingerul pe care mi l-ai trimis
Sa aiba grija de fiinta mea
E-acum cu capul asezat
Pe pieptul meu
Visind...

Mi-ai trimis drept ajutor
Si calauza
Pe Ea-Fericirea
Si-acum,patimas
Nu vreau sa las
Ingerul sa-si ia zborul
Nici macar pentru o clipa
De linga mine

Cum de mi-a fost
Scris sa iubesc
Pe cel care asezat
Pe umarul meu 
Sa-mi dicteze voia ta

Ori poate
Chiar voia ta era
Ca sufletu sa indrageasca
Pe cel care aduce lumina
Farima de viata bate
Puternic in bratele mele

Stii tu,tacerea ceea
Care vorbea prin vazul nostru
Ingere,
Cit de multe avea sa spuna
Pentru noi doi

Ne-am intilnit  noi doi:
Tu ideea,eu-fapta
Tu eternitate,eu lume trecatoare
Tu calm,eu-neliniste profunda
Intr-o lume care 
Prea repede se trece
Am creat dragostea
Din lumina si intuneric
Punind in miezul ei
Pacatul...

Însemnări universitare din toamna+iarna anului 2009

Oameni,oameni diferiţi  poţi întîlni la facultate....
Unii harnici,inzestraţi cu har şi talentaţi ...dar  şi o categorie aparte-cei care au fericita ocazie de a-şi greşi specialitatea..

**********
E greu sa iubeşti pe cineva mai presus decît propriile principii,mai ales cînd eşti convins  in aceste.
Din rodul acestei dificultăţi  am fost pierdut şi eu intr-una din zile.
**********
Într-o relaţie nouă,a-ţi asuma  opinii precum : "Nu e nimic serios" sau "Nu merită eforturi" este  una din cele mai grave erori.Or aceasta înseamnă din start a  diminua  si devaloriza legătura  nou stabilită şi  a-i da şanse minime la viaţă.
**********
Ştiu ca nu ne este dat să ne înţelegem,chiar de vorbim aceeaşi limbă  şi ne pare că ne cunoaştem de-o viaţă.
Iubirea ne este dată pentru a iubi şi nicidecum pentru a înţelege,exact aşa cum pasiunea creatorului pentru creaţia sa eclipsează mesajul celei din urmă.
Dar oare de ce există această asincronizare între noi? Nu pentru gelozie si infidelitate,ci pentru că urim ceea ce ne-a facut sa ne iubim: unicitatea celuilalt,parearea sa,gindul diferit a tras o margine intre noi si ne-a separat...
Acum stiu cum e sa urăşti iubind ceea ce ai indrăgit cîndva...

*dedicate domnisoarei A.T.*

Ce bine ca te-am cunoscut
Atunci cind culorile
Pareau palide,sterse
Cind lumina nu imi mai bucura
ochii orbindu-ma

Ai aparut Tu
O chip divin in fata mea
Tu zimbet,tu privire inocenta
Intruchiparea gratiei si bucuriei
Cum de-ai ratacit
In mrejele mele ....
************************


Oceane necercetate sunt ochii tăi
în care mă pierd
Ca în abis
Ades căutindu-ţi privirea
Cu ochi-mi

Sunt atit de adinci
si amăgitoare
Apele lor
Încît mă întreb :
Ce-ar putea ascunde ??

De-aş coborî  în adînc
Mă tem că n-aş fi
În stare
Să dau de vreun capăt
Şi m-ar înghiţi atunce'
Gîndurile tale

Iară dacă
Naufragiat voi fi
Şi aruncat pe ţărm
M-oi intreba
Pe care uscat mă aflu ??

Unde sunt toate?
Cum de încap
intr-o simplă privire?

Iubit-o, ţine-mă strîns
De mînă;
mi-e teamă  să nu mă inec
In privirea ta